Aceasta va fi probabil ultima postare pe acest blog, incheierea acestui jurnal de sarcina. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate cadourile din viata mea si mai ales pentru tine, bebelus drag.

Alexander este o binecuvantare pentru noi si pentru toti cei din jurul lui, sufletul omului devine mai luminos atunci cand se intalneste cu el. Si asta se intampla cu toti bebelusii, ei inca mai au acel ceva atat de necesar noua adultilor… o pace adanca, o bucurie sincera, o seninatate absoluta. Multumim.

Imi aduc aminte de zilele in care am aflat de existenta lui in burtica, de fapt nu mai stiu exact ce am simtit atunci, stiu doar ca a fost o mare bucurie pentru ca eu traiam intr-o continua asteptare de cateva luni, de cativa ani de fapt. Tin minte insa foarte bine cum veneam acasa de la serviciu si pe drum eram tot cu gandul la minunea din burtica, vorbeam cu el in mintea mea, ii multumeam ca exista, ii spuneam ca il iubesc, ca mama si tata au asteptat tare mult sa vina la ei si ca il iubesc amandoi mult, mult de tot.

Si uite ca acum minunea aceea mica are deja 8 lunite, dar tot minune a ramas in ochii mei, chiar daca a crescut. Pare asa maaare, a crescut muult in cele 8 luni, are peste 10 kilograme si 76 de cm (nu l-am mai masurat de-o vreme)   si totusi atunci cand sta in picioare (de cateva saptamani isi petrece mult timp in piciorute) pare atat de mic in comparatie cu noi, adultii. Si cred ca toata viata asa va fi: ce mare este! …si totusi ce micut inca. El va ramane pentru totdeauna puiutul nostru, oricat de adult va ajunge sa fie la un moment dat.

Le multumesc tuturor celor care m-au ajutat pe parcursul sarcinii si dupa, familiei si prietenilor. A contat mult ajutorul tuturor. Al unora fizic, al altora “doar” moral. Va multumesc mult.

Revenind la sarcina, au fost si momente mai dificile pe parcurs, nu pot sa neg, insa de fapt nu a ramas nimic rau in amintirea mea. E ca si cum toate cele 9 luni de sarcina ar fi fost minunate. Asta simt eu acum. Si daca m-ar intreba cineva daca as mai vrea sa trec inca o data printr-o a doua sarcina, raspunsul meu ar fi DA! Stiu ca nu va putea fi la fel… nu are cum sa fie, dar stiu sigur ca ar fi minunata!

Sarcina mea a fost o perioada de vis pentru care Ii multumesc Cerului si le doresc tuturor viitoarelor mamici sa se poata bucura si ele de cele noua luni de gratie prin care vor trece, impreuna cu mogaldeata din burtica lor. Important este sa se simta bine in sufletul lor si sa fie convinse ca totul este spre bine, oricum s-ar manifesta prezentul.

Alexander, puiule, tie iti doresc o viata minunata – si stiu ca asa va fi – plina de multumire interioara si lumina cereasca. Ingerasii tai pazitori sunt langa tine – le-am simtit deja adierea aripilor lor usoare, ai incredere in ei si bucura-te de tot ceea ce iti aduce viata. Sa stii ca sunt multi, muuulti oameni pe lumea asta care te iubesc tare tare mult. Unii ar muta si muntii din loc pentru tine.
Printre acestia se numara si mami si tati ai tai.

Te iubim tare tare mult,
mama si tata

Sunteti pregatiti sa deveniti parinti? :d

Iata un test de sarcina: pentru a va pregati sa deveniti mama, imbracati un halat de baie si fixati-va pe burta un sac plin cu fasole. Dupa 9 luni, scoateti doar 10% din continutul sacului!
Pentru tatici: fugiti repede la farmacie, goliti-va portofelul pe tejghea si invitati farmacistul sa se serveasca. Dupa aceea, mergeti la supermarket si cereti ca salariul dvs sa fie varsat direct in contul magazinului.
Pentru a avea o idee despre cum va veti petrece serile, intre orele 17h si 22h parcurgeti in lung si in lat sufrageria purtand in brate un sac umed care cantareste intre 4 si 6 kg. La ora 22h lasati sacul, reglati desteptatorul la ora 12 noaptea si mergeti la culcare. La miezul noptii, treziti-va si parcurgeti din nou sufrageria purtand sacul timp de o ora. Reglati desteptatorul la ora 3h00. Imposibil sa mai adormiti, evident, asa ca treziti-va la ora 2h00 si serviti-va ceva de baut. Intoarcerea in pat la 2h45. Cand suna desteptatorul, un sfert de ora mai tarziu, trezirea! Cantati cantecele de leagan pana la ora 4h00. Reglati desteptatorul la 5h00. Treziti-va si preparati micul dejun. Mentineti acest ritm timp de 5 ani…fara sa va pierdeti buna dispozitie!

Goliti un pepene si practicati in mijloc o gaura de talia unei mingi de golf. Suspendati-l de tavan cu o sfoara si balansati-l de la stanga la dreapta. Dintr-o farfurie cu supa (foarte lichida) incercati sa hraniti “pepenele” (care e in miscare), jucandu-va de-a avionul cu o lingurita. Continuati exercitiul pana cand farfuria e pe jumatate golita, varsati restul… pe genunchii dvs… bravo! Acum stiti sa hraniti un bebelus!

Pentru a avea o idee despre ceea ce se va intampla cand va incepe sa mearga, etalati dulceata pe canapea si pe perdele, puneti un pic de peste congelat in spatele televizorului si lasati-l acolo timp de o luna sau doua…
Imbracatul celor mici nu e chiar o formalitate. Incepeti prin a cumpara o caracatita si o plasa pentru peste. Incercati sa introduceti caracatita in plasa. Timp prevazut: toata dimineata.
Nu sperati ca veti mai avea o masina curata si stralucitoare ca in ziua cand ati cumparat-o. Cumparati o inghetata de vanilie si uitati-o in cutia de pe bord. Introduceti o moneda in casetofon (sau CD player). Sfaramati un pachet de biscuti sau de ciocolata pe scaunele din spate. In final, zgariati fiecare portiera cu un cui.
Perfect!
Mergeti la supermarket insotiti de ceva care se apropie cel mai mult de un copil mic: o capra adulta de preferinta. Daca intentionati sa aveti mai multi copii, folositi mai multe capre. Faceti cumparaturile fara sa le scapati din ochi si platiti fara comentarii tot ceea ce au distrus.

Iata cateva imagini cu bebelusul

Ne place foarte mult in masina, mai ales cand aceasta e in miscare.

Tricoul acesta voia neaparat sa fie fotografiat (el si manechinul): “Take me a picture” scrie acolo.

Si aici e o poza facuta cu ocazia baitei zilnice. Immmmi place apa foarte mult!!!

…la strand de data aceasta.  :)

Cine e ca noi! Am fost ieri la strand in Battonya, Ungaria. Vremea a fost cam racoroasa, batea si vantul, dar zilele urmatoare se prevesteau a fi si mai nepotrivite pentru strand, asa ca am hotarat sa mergem, totusi. Nu ne-am propus sa stam mult, dar mi-am dorit foarte mult iesirea asta. Sorin a fost cu ideea, o idee super tare, multumesc tata!

Cred ca i-a placut si lui Alexander, chiar daca el nu a putut savura valurile facute de vanticel pe suprafata bazinului. Am avut la dispozitie si un bazin cu apa termala, nici din acesta el neputand insa gusta.

Incep sa ma obisnuiesc sa-l “alimentez” (termenul folosit de tata pentru alaptat) pe Alexander te miri unde  Ca norocul nu erau prea multi la strand fiind o zi lucratoare, asa ca mi-a fost usor sa ma retrag pe o bancuta, langa un gard viu, ascunsa de priviri straine. E un lucru tare normal sa alaptezi un bebelus insa cu siguranta sunt multi oameni carora li s-ar parea ciudat (si drept sa spun, asa mi s-ar fi parut si mie pana nu demult)

Incerc sa va transmit si voua din starea de bine, de relaxare  si de libertate pe care am simtit-o innotand in lung si-n lat in bazin. Imi venea sa dansez in apa de fericire – cam asta era senzatia pe care am trait-o. A fost ciudat ca a trebuit sa mergem cu randul in bazin – celalalt trebuind sa stea cu bebelusul, in zona cu iarba. Dar si asa a fost minunat. Invatam sa facem muuulte lucruri altfel, acum de cand e si el cu noi. Nu ca ar fi rele, doar ca sunt altfel acum.

Am facut si niste poze…

Va pupam cu drag,
mama, tata si Alexander

Sumtem in Ungaria, la Dombegyhaz, locul nostru de suflet si de odihna din week-end-uri. Eu n-am mai fost pe-aici de cateva saptamani, vreo sase.
In schimb Sorin a fost saptamanal, a tuns iarba, a intretinut curtea. Multumesc tata ca te-ai ocupat de ea singur.

Astazi suntem pentru prima data toti trei aici… e foarte frumos si nu e nici prea cald, e numa’ bine. Tata face dus in aer liber… noi tocmai am terminat de mancat, tot afara, primul picnic al lui Alexander – doar ca nu a papat prea mult – el e obisnuit sa doarma atunci cand e afara la plimbare. I-am adus caruciorul… si sta cuminte, n-are nici o treaba.
Dupa ce am papat, manutele lui au devenit cam reci, dar l-am infofolit pentru cateva minute si acum e bine.

Mémé, pépé, Aghi, Dorin si copiii sunt la mare, au ajuns in dimineata asta. Abia asteptam sa mergem si noi, la anul, cu ei.